Timpul paseste incet alaturea cu mine, doi mosnegi obositi si-ntristati, numar monoton pasii ce se pierd in ceata departarii caci nu mai are nici un rost sa-mi ridic privirea, soarele meu, lumina inimii mele... a apus. Mi-e atat de dor de tine, jumatate din pieptul meu se umple de aer dar cealalta jumatate ramane mereu chinuitor de goala, ochii tai frumosi sunt prea departe sa le mai pot respira iubirea. Am putut zambii cand ai plecat, am sa hohotesc in lacrimi cand ai sa te intorci, fara tine visele imi sunt cioburi dureroase pe care calc in fiecare clipa, fara tine timpul, a carui scurgere o pretuiam ca aurul impreuna, pentru singuratatea mea nu e decat cel mai trist companion... Mi-e dor si toate dor fara tine !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu