Cuvintele dor !!

Știu că am zis de un milion de ori că nu mă afectează și bla bla bla, dar adevărul e că dor. Știam că nu-mi sunt prietene, dar nu mă așteptam la asta niciodată. Erau toți acolo, iar fata pe care o dispețuiesc cel mai mult, cea care mi-a distrus toată adolescența vorbea despre mine. Spunea multe, nu tocmai cuvinte frumoase, toată lumea era acolo, dar nimeni nu zicea nimic. Toată lumea tăcea. Oamenii, care se presupune că-mi sunt prieteni. Nimeni nu-mi lua apăarea, nimeni nu o contrazicea. Încă nu pot crede că plâng, că după atâta timp mă afectează toate astea. Oare așa persoană îngrozitoare sunt? Problema e că toți cred că sunt o aiurită și etc. Nimeni nu știe că atunci când ajung acasă mă inundă lacrimile. Încă am suflet de copil. Încă mă dor niște lucruri prostești. Iar tâmpita aia, la 20 de ani, câți are, tot așa a rămas, nu s-a schimbat deloc. Nu mă cunoaște, dar își permite să vorbească despre mine. Îmi pare rău că nu sunt perfectă. Poate, dacă eram și eu una din fetele acelea plăcute de toată lumea, poate eram perfectă.