De ce mi-ai dat speranțe !!

 De ce mi-ai dat speranțe dacă tot ce voiai era să vezi ce mai fac? De ce mi-ai mai spus că m-am făcut extraordinar de frumoasă de când nu m-ai mai văzut dacă numai erai curios să văzi cum o mai duc? De ce naiba ai mai vorbit cu mine? De ce? Tu nu ști cât de fragilă și naivă e inima unei fete? Ea până și din cel mai simplu gest înțelege altceva, așa sunt și eu. Și chiar dacă mi-ai spus cât ești de fericit, chiar dacă mi-ai spus că ai o iubită frumoasă, inima mea tot își făcea speranțe false pentru că e naivă. Tu, demon ce mă bântui de ani întregi, ce niciodată nu m-ai lăsat să plec cu adevărat doar mi-ai lăsat impresia asta. Să ști că am mai iubit și pe alți dar nu așa cum te-am iubit pe tine, iar ei au plecat definitiv din inima mea. Însă tu, tu nu vrei să pleci. Adică de fiecare dată când cred că te-am uitat e doar ca o pierdere de memorie temporară pentru că atunci când te văd din nou, totul revine. Nu ști câte lacrimi am vărsat eu din pricina ta, demon cu ochi albastri, poate ai tu chip de înger dar ești un demon. Un demon care și-a făcut culcuș în inima mea și nu vrea să plece nici în ruptul capului, un demon care mă chinuie cu amintiri. Iar cel mai rău e că nu-mi pot aduce aminte de părțile tale rele, mi le amintesc doar pe cele bune, pe care le-am adorat întotdeauna. Tu, demonule nu m-ai iubit niciodată dar asta nu m-a împiedicat niciodată să te iubesc ca o nebună, ani de-a rândul. Cu toate acestea îți promit că într-o zi nu voi mai simți nimic, că într-o zi când am să te văd întâmplător, ai să fii doar o simplă cunoștință, am să te salut politicos, poate chiar să te invit să bem o cafea dar nu voi mai simți nimic, atunci voi fi și eu curioasă exact ca și tine să văd ce mai faci, nimic mai mult. Îți promit!