miercuri, 2 iulie 2014

Ei bine... aiurea sau nu...

 Ei bine... aiurea sau nu, asta sunt eu. Nu-mi pasă dacă mamei nu-i place. Sincer draga mea mamă, îmi pare rău. Îmi pare sincer rău că nu sunt așa cum ai vrea. Că nu sunt genul acela de fată care să spună tot, care să umble cu mulți băieți, să fie admirată și plăcută de toată lumea, să am o mulțime de prietene. Regret că nu-mi place să bârfesc sau să stau la taclale, că nu sunt fata aia dulce la care visai. Că nu sunt mereu pe primul loc așa cum ai fi vrut. Te rog să mă ierți dacă sunt o dezordine totală și nu sunt perfectă, că nu-mi place să dramatizez și nici să mă plâng la toată lumea, că sunt închisă și că prefer să spun ce mă arde unor străini decât să-ți spun ție. Dar... vezi tu mamă, ei nu au așteptări de la mine, ei citesc asta și le e indiferent, într-un fel sau altul, înțeleg. Tu interpretezi totul greșit. Iartă-mă pentru toate astea. Știu că-mi place să stau tot timpul între patru pereți și să mă uit la filmele alea stupide care ție nu-ți plac, să citesc cărțile alea care mă ung pe suflet însă pe care tu le urăști. Asta sunt eu mamă dragă, îți place sau nu, sunt o acritură și trebuie să mă accepți așa cum sunt. Nu mai sunt o fetișcană, am crescut.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu