''Când doi oameni se despart '' !!

Când doi oameni se despart, fie ca sunt prieteni sau iubiti, asta duce invariabil si la separarea prietenilor comuni. Si se formeaza doua tabere. De obicei fiecaruia îi ramâne alaturi familia si prietenii de dinainte… dar se întâmpla si ca familia si prietenii de o viata sa te renege si sa treaca, neasteptat, în tabara adversa. Mai ales atunci când alegerile sunt bazate pe interese proprii. Nu stiu de ce trebuie aceasta separare… de ce un om nu mai e bun doar pentru ca a ales un drum diferit sau doar pentru ca a fost abandonat de cineva. De ce trebuie judecat si renegat doar pentru ca nu mai face parte din viata cuiva… Mi se pare nedrept. Si este nedrept acela care pretinde “Ori cu mine ori cu X!” si nedrept mi se pare sa nu ai verticalitate si sa nu poti ramâne alaturi de ambele persoane, fara a ajunge sa faci parte dintr-o anumita tabara. Iar si mai nedrepte mi se par luptele dintre cele doua tabere, pentru ca, de obicei, prea putini sunt cei care stiu sa îsi urmeze drumurile fara a declansa un razboi. Iar razboaiele duc la dusmania si aversiunea fata de un om care a fost bun si corect si a carui vina este doar ca s-a separat de un al om… Unii nu tin cont de conjuncturile care au dus la separarea celor doi si judeca, condamna si ranesc… Fac asta nemilos si fara niciun pic de consideratie. Asta arata cum pretuiesc unii oamenii din viata lor, cât de usor se debaraseaza de ei si mai mult, cu câta usurinta le fac rau.De câte ori am fost nevoita sa ma separ de cineva, am avut surpriza sa aflu ca oameni care sustineau ca ma iubesc, au trecut brusc în tabara cealalta… Numai ei au stiut de ce au facut aceasta alegere. Cert este ca am suferit… pentru ca doare sa pierzi oameni dragi, oameni pe care îi vedeai alaturi de tine pâna la sfârsit. Oameni carora le-ai dat totul si carora nu le-ai gresit. Mult timp m-am întrebat “de ce?” si m-am simtit neîndreptatita… Dar timpul mi-a dovedit ca a fost mai bine asa… ca decizia lor de a alege sa faca parte din tabara adversa, a fost spre binele meu. Ca nu erau oamenii pe care eu îi credeam - vazandu-i prin prisma sentimentelor pe care le aveam fata de ei - mult mai buni si mai sinceri decât erau. Ca doar ma iluzionam ca acestia ma pretuiau si ma iubeau. Le multumesc celor care într-o zi m-au abandonat… evolutia evenimentelor este cea mai puternica dovada ca acestia nu ma meritau si ca nu aveau niciun rost în viata mea, decât, poate doar sa ma tina în loc sau sa ma foloseasca. Aceste experiente m-au învatat ca atunci când voi pierde un om, voi pierde si altii deodata cu el, chiar si pe unii de la care nu m-as astepta...Face parte din luptele si lectiile vietii  !!