marți, 11 iunie 2013

Ce este dragostea !!!!

Ei bine, iată una dintre cele mai frumoase explicații pe care am citit-o cu câțiva ani în urmă, povestită o asistentă medicală:“Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei 8:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Părea puțin agitat și a venit direct la mine să-mi spună că este foarte grăbit, pentru că are o întâlnire fixat…ă pentru ora 9:00. L-am invitat să se așeze în sala de așteptare, știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. De la fereastra mea, de unde puteam vedea toți pacienții, l-am observat cu câtă nerăbdare își privește ceasul, la fiecare minut care trecea. Între timp, m-am gândit că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu părea a fi gravă așa că, în așteptarea medicului, am decis să i-o dezinfectez, timp în care am început o scurtă conversație cu pacientul, cum fac de obicei când tratez o rană sau fac o injecție, pentru a distrage atenția pacientului de la procedura care i se aplică. Am început conversația mea cu acest domn prin a-l întreba cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Mi-a răspuns că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, în fiecare zi, ca să ia micul dejun cu soția lui. Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de șapte ani. Gândindu-mă că, într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, ca să poată fi în timp la azil, dar bătrânul continuă conversația noastră, explicându-mi că ea nu-și mai aduce aminte de cinci ani cine este el… Atunci, mirată, l-am întrebat : “Și dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună ?“ Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, mi-a răspuns : “E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea !“.Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiți. Mi-am înghițit lacrimile, spunându-mi în sinea mea : “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viață !”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu