marți, 11 iunie 2013

'' Copilaria -Vreau sa fiu copil din nou '' !! '' M-a cuprins melancolia '' !!

Copiii au în ei gena fericirii şi a iubirii. Pentru ei, a iubi este foarte simplu. Eu, din copilarie îmi aduc aminte de lucruri frumoase, de oamenii frumoşi din jurul meu care au încercat să mă înveţe să devin un om bun. Care îmi spuneau, de când eram mic, că e bine să împart jucăriile şi cu alţi copii. Că e frumos să dăruiesc, fără să aştept neaparat să primesc ceva înapoi. Sunt oameni care au făcut din mine un copil fericit. Unul fără prea multe griji. Şi le mulţumesc mereu pentru asta. Pentru că am învăţat să mă joc, să îmi placă lucrurile frumoase, să nu îi judec pe oameni după cum sunt îmbrăcaţi, ci, mai degrabă, după sufletul pe care îl poţi descoperi dincolo de haina ponosită. Vreau să fiu copil şi să iubesc ca un copil.
Vreau să fiu copil ca să ma joc din nou cu bucurie. Ca să îmi placă să alerg prin ploaie. Ca să mă bucur de nota 10 şi să plâng pentru un 8 la aritmetică. Ca să nu am griji, pentru că alţii au grijă de mine. Ca să pot să visez mereu la lucruri ce nu e obligatoriu să se întâmple. Ca să mă minunez de absolut tot şi de nimic. De tot ce e mare, dar şi de tot ce e infinit de mic. Pentru mine întreaga lume se afla şi în pietricelele cu puteri magice, şi în stropii de ploaie şi în băltoaca în care săream cu pantofii cei noi. Dar şi în cerul înstelat, şi în blana cea moale a căţelului care întotdeauna se lăsa mângaiat, în focul care trosnea, într-un cântecel, într-un dans.
Ca să mă îndragostesc din nou de colega mea de grădiniţă. Cea pe care o chema Roxana şi căreia nu i-am spus niciodată cât de mult o iubeam şi cât de mult aşteptam să mă joc cu codiţele ei legate cu funde mici albe.
Cât de mult am pierdut, dragii mei, atunci când am devenit adulţi? Nu am putea oare regăsi măcar o părticică din acel trecut? Vă spun eu. Este posibil. Şi este uşor. Copilul din noi nu dispare niciodată. Nu trebuie decât să îl lăsăm să iasă la iveală. Eliberaţi-vă de toate constrângerile pe care trecerea anilor vi le-au lăsat moştenire. Dacă simţiţi nevoia să râdeţi într-un moment pe care nu prea îl consideraţi potrivit, râdeţi. Veţi fi probabil surprins să vedeţi că cei din jur vor fi încântaţi de iniţiativa dumneavoastră. Daţi frâu imaginaţiei şi observaţi cum copilaria îşi va relua locul în existenţa dumneavoastră. Aveţi tot dreptul sa fiţi un copil, pur si simplu. Cu tot ce e frumos în asta!

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu